Aproape totul

Un spectacol despre două feluri de oameni: cei care știu să pună punct când o relație s-a consumat și ceilalți care aleg să pună sute de virgule, plângând că nu văd soarele în timp ce țin ochii închiși. O poveste despre curaj și blazare, despre acțiune și lașitate, despre alegere.

Replici din piesă… posibile și în viață:

“Să n-ai încredere în nimeni niciodată. Mai ales în oamenii pe care îi admiri. Ăştia sunt cei care te vor înjunghia cel mai năpraznic”.

“În clipa când stai să te gandeşti dacă iubeşti sau nu pe cineva, deja ai încetat să-l mai iubeşti.”

“O să fii fericit când nu o sa mai fugi de tine. Când o să te reîmprieteneşti cu tine, când o să te respecţi, când nu o să mai fie nevoie să te minţi, când o să fii liber.”

“Începi să ai ceva cu adevărat, abia în momentul în care nu mai ţii cu încăpăţânare să ai.”

“Unul din trucurile copilăriei este că nu-i nevoie să înţelegi un lucru ca să-l simţi. Când raţiunea devine capabilă să înţeleagă cele întâmplate, rănile din inimă sunt deja prea adânci.”

“Uneori credem că oamenii sunt ca nişte bilete de loterie, că există ca să transforme în realitate iluziile noastre absurde. Degeaba cerem să se întâmple ceva când avem noi chef să se întâmple, că nu se întâmplă. Natura are o ordine şi o logică. Toate se întâmplă la timpul lor. Pierdem o groază de timp luptând să primim ceea ce credem că avem nevoie să primim când de fapt e atât de simplu. Nu primim pentru că în realitate nu avem nevoie de ceea ce cerem. Doar că nu ne dăm seama.”

“Fă orice trebuie să faci ca să ajungi acolo unde trebuie să ajungi, dar ai grijă, nu-ţi veşteji sufletul.”

*Mențiune: Scenografia spectacolului este realizată din tablourile pictoriței Mirela Trăistaru și este primul decor care are șansa să se schimbe de la o reprezentație la alta, întrucât tablourile sunt cu vânzare.